„b” sau „d”? :))

Seara mea de suflet… Cudura si bunavoie 🙂 . Acasa!

Piciul meu mi-a dovedit ca a invatat sa citeasca bine déjà. Mi-a zis de cum am intrat in casa ca e tare bravo la gradinita, dar nu ii place sa se lauda (iaca asa!) asa ca m-a luat de mina si am trecut la apreciat! E un copil plin de caracter, ambitios de nu mai poate. Pe fiecare pagina din cartulia lui avea citeva cuvinte scrise cu litere mari, pina nu a trecut toate paginile din carte nu s-a lasat. Ma rid si acum de confuzia intre literele “d” si “b” precum si “i” si “l”, faceam aceleasi greseli cind eram ca el ). Invata doar cind are dispozitie mi-a zis mama, dar eu il descopar de fiecare data tare inteligent, atent si receptiv. A ghicit aproape toate ghicitorile ce i le citeam si ma umple de emotii cind raspunde la intrebari din domeniul “dezvoltarii vorbiirii” – are raspunsuri lungi, promte dar bine expuse. Plina de mindrie si admiratie!

anii mei.

Bănuiesc că o să-mi fie dor cîndva de perioada asta cînd mulţi mă consideră mai mică decît sunt defapt.

Hi, m-am ciocnit iarăşi de situaţia cînd doar buletinul mă mai salvează din ipostaza penibilă oricum, stîrnind confuzie cu chipul meu copilăros. Îmi amintesc acum de colegii mei de la serviciul precedent ce tot mă încurajau să îmi schimb look-ul cînd ieşeam în oraş cu ei pentru a nu atrage chiar mult atenţia la paharul de şampanie ce-l ţineam în mîină.

Credeam că am trecut deja de perioada restricţiilor pentru copilaşi dar mai am momente încă ce îmi stîrnesc zimbete pînă la urechi şi emoţii cît muntele :).

Anul trecut cînd mergeam la cursurile  de engleză toţi credeau că am 16 ani, un copil de acolo chiar se amorezase de mine oarecum şi mare i-a fost dezamăgirea adevărului meu dur :).

Pînă şi acum la ieşirile mele prin cluburi, rareori am fericirea să trec de garda de corp fără discuţii convingătoare şi prezentări de documente care dovedesc că sunt măricică deja. Am păţit-o recent, mare noroc pe capul meu că aveam carnetul de student la mine că de altfel rămîneam doar cu pornirea la distracţie şi rîsetele prietenilor pe seama mea.

Cea mai jenantă întîmplare am avut-o la sfîrşitul primăverii anului acesta cînd îmi căutam unui  job. Eram la al 3-lea interviu la compania în cauză, cu psihologul de data aceasta, una din primele replici ale doamnei zîmbăreţe a fost: „abia aştept să începem discuţia, vreau să înţeleg cîţi ani ai, îmi pari micuţă ))…”

Azi cînd mă întorceam de la servici, m-a telefonat prietena mea dacă pot să trec pe la alimentară să cumpăr bere. Jenant moment. Am intrat în magazin, am cerut…: „Domnişoara are 18 ?”

suprafaţa care simulează adîncimea.

Ştiu că îmi deschizi pagina aceasta zilnic şi aştepţi ceva noutăţi de la mine şi că ai ciupi cît ai putea urechile pentru oricare zvon despre mine.

Hmm.. Eu sunt fericită! 🙂 Bine, am şi stări depresive, nu zic, atunci mănînc mult şi fără limită..Uite am cam scăpat de sub control echilibrul meu cu momentele astea da tu ştii că-s ambiţioasă, curînd îmi revin. În rest-am terminat universitatea, sunt în a treia săptămînă agitată fără zi de odihnă, lucrez mult, comunic mult cu oameni vechi şi noi, accept cu plăcere zilnic numeroase cuvinte de admiraţie dar şi critici (încerc să mă preocup de toate), sunt obosită, epuizată, am şi căpătat o dependenţă alarmantă de cofeină în acest timp. Nu sunt singură principalul, am persoanele cele mai potrivite lîngă inima şi gundurile mele, sunt norocoasă şi împlinită. Am început a avea din nou dureri de spate –abia aştept ziua de luni să reiau orele de shaping. Mi-am făcut prieteni noi, mă îngrijorează preblemele unuia din ei de asta acum nu mă prinde somnul, sper să fie bine. Mîine am zi de serviciu pe urmă cred că aleg un teatru sau un film, nu vreau să mă plictisesc în cameră acum. Mă bucur de timp cald, fac deseori plimbări serale, nu-mi las timpt pentru gînduri triste şi amintiri (le las pentru bătrineţe, acum trăiesc din plin). Mi-am cumpărat farduri şi abia aştept să vină rîndul poziţiei “rochiţă roşie” din lista enormă de lucruri necesare.Fain- Am fost în excursie pînă la sudul Moldovei săptămîina trecută. Peste o săptîmîină mă apuc să citesc cursurile de la universitate. În concediu plănuiesc operaţia ordinară la ureche. Duminică poate facem poze noi. Apropos, o piesă super:

Nu e credeam că e posibil, acum cred că am decis cel mai corect!